Confesiune

E tarziu, iar intunericul noptii e din ce in ce mai intens. Linistea s-a asternut peste oras si totul acum doarme. Stau pe pervazul geamului si prevesc in jur.

E partea mea preferata a celor 24 de ore, momentul in care sunt eu si gandurile mele. Eu si pasiunile mele, framantarile si bineinteles visele care persista sa imi preseze mintea.

Uneori, as vrea sa renunt la tot si plec departe, imi fac planuri si totusi e ceva care ma tine pe loc. Simt ca nu mai pot face fata, ca toata lumea isi doreste ceva de la mine, iar eu nu am cum sa nu ii dezamagesc. As vrea ca macar odata sa uit de presiunile din jur si sa pot pentru cateva clipe sa fii eu cu mine.

Si uite asa, trec cateva ore bune de ganduri tarzii in noapte si din acele cateva minute pe care mi le propusesem sa le acord acestor momente, ajung iar la o noapte alba.

Insomniile sunt de partea mea ca de obicei, dar asta nu ma impiedica sa zambesc a doua zi. Fiecare trezire de dimineata incepe cu greata din cauza orelor de somn pierdute si imi spun ca totul va fi bine, ca stresul nu are ce cauta in viata mea si ca totul se va aseza in curand si asa ma mint de aproape 3 ani de zile..

De data aceasta am ales sa fac o confesiune, asta am simtit ca trebuie sa fac si asta am si facut.. ma pun sa dorm, maine e o noua zi..

Reclame

FILOLOGIE. UN PROFIL BUN SAU NU?

FILOLOGIE ? Aud adesea aceeaşi întrebare exprimată cu un gust amar. Majoritate tind să creadă că acest profil este de o speţă joasă, fără să ştie cu adevarat în ce constă şi „cu ce se mănâncă”. Cu toate astea eu am ales să nu mai bag pe nimeni în seamă şi să nu mai ascult parerile altora cu privire la alegerile mele. Iar dacă şi ţie îti place literatura, „tocitul”, scrisul şi tot ce ţine de partea umană, nu ezita să aplici la acest profil indiferent de părerile celor din jur.

Sincer, iubesc profilul acesta şi simt că mă completează perfect, iar materiile nu sunt tocmai uşoare aşa cum sunt văzute de la exterior. Voi încerca să le enumar  pe cele dedicate  (materiile de BAC ) aş putea spune şi să încerc să le explic pe cât posibil, în speranţa ca poate va folosi cuiva:

Limba şi literatura română- faţă de şcoala gimnazială este puţin diferit, gramatica este scoasă din programă, rămânând doar literatura  unde se vor studia operele marilor scriitori, iar numarul de ore pe săptămâna este de 4.

Istorie- pentru mine este materia preferată, este plina de mistere si lucruri foarte captivante. E minunat să poţi afla despre vremea din străbuni, despre războaiele ce au fost purtate , despre regimurile politice şi tot ce cuprinde fastuoasa istorie, iar numărul de ore variază între 2/3 ore pe saptamană.

Logică/ Geografie/ Psihologie/ Economie- constau în cea de a treia materie de această dată la alegere , care se afla în examenul de bacalaureat. Sunt materii mai uşurele , foarte multe nu as putea spune despre ele, deoarece aici ţine de alegerea fiecăruia, iar numarul de ore variază între ½ ore pe săptămână.

Sper că am reuşit să lămuresc o nedumerire cu privire la profilul sufletului meu.

Îmi pare rău- mulţumesc

Sunt 31 de litere în alfabet, dar totuși, nu toate îmi sunt suficiente pentru a-mi găsi cuvintele ca să-ți explic cum mă faci să mă simt. Tot ceea ce știu este că modul în care m-ai iubit încă din prima zi este calea prin care am crezut că așa nu voi putea fi iubită niciodată. Așa că, te rog, lasă-mă să-ți spun aceste lucruri:
Îmi pare rău. Îmi pare rău pentru dățile în care totul este anost pentru noi și întortocheat, iar acele certuri încep să iasă la suprafață. Îmi pare rău pentru dățile în care sunt slabă, îmi pare rău că uneori tu porți povara problemelor pentru mine. Îmi pare rău pentru toate acele dăți în care am ifose și sunt neajutorată.
Îți mulțumesc. Îți mulțumesc pentru acele dăți în care, chiar dacă avem certurile noastre, ești totuși aproape de mine și alegi să mă iubești. Mulțumesc pentru că ești puterea mea atunci când sunt căzută și nu mai pot suporta nimic. Îți mulțumesc pentru tot suportul și ajutorul tău. Îți mulțumesc că mă încânți de fiecare dată când fața mea are desenată o figură tristă.
Îmi pare rău că uneori am momente în care îmi pierd încrederea în propria mea persoană. Îmi pare rău că uneori aleg să urăsc și să mă simt mândră și plină de mine în loc să iubesc. Sunt momente și lucruri, dar și sentimente pe care nu le pot controla și mă lupt să le accept în fiecare zi, iar pentru asta îmi pare rău. Îmi pare rău că te-am rănit cu ale mele cuvinte, regret totul, absolut totul.
Mulțumesc. Îți mulțumesc că îmi spui mereu că nimic în această lume nu poate să mă tragă în jos. Îți mulțumesc că m-ai învățat că răspunsul pentru toate problemele și întrebările este iubirea și că ura și iubirea de sine nu au loc în inimile noastre. Mulțumesc că nu te-ai oprit din a mă forța cu demonii mei. Îți mulțumesc că mă iubești și că mă alegi mereu, în ciuda greutății pe care uneori o ai cu mine.
Nu aș putea să îți mulțumesc îndeajuns pentru toate căile pe care mi le-ai arătat spre frumusețea vieții și minunăția iubirii. Mulțumesc că ai venit în viața mea și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi te-a oferit. Ești iubirea pe care nu am simțit nevoia să o neg sau să o pun la îndoială. Ești iubirea care mă face să mă iubesc zi de zi, exact așa cum sunt.

Primăvară, unde esti? – dor de bunici..

Primavară, unde eşti?
Imi e dor de copilarie, de primaverile pierdute pe plaiul bunicilor, pe prispa casei de la tara. Imi e dor sa ma dau in leaganul de la poarta facut de bunicul , de cartofii facuti in rola de bunica si de cornurile cu gem cuparate de la chisocul de peste drum.
Mai tii minte draga primavara cat te asteptam? Cat de mult imi doream sa vii ca sa pot sa merg la tara? Pe bunica o mai stii? Vesnic cu baticul pe cap si sortul legat la mijloc , de ochii ei albastrii precum cerul tau senis, de parul ei ce semana cu crengile copaciilor tai batuti de atat amar de vreme .. o mai stii? Mi-e dor de casa de la tara , de vatra mereu calda, de bunatatile bunicilor…
Acum precum si tine au disparut, iar curte ce odata imi era paradis acum sta parasită, nicio miscare nu mai este pe acolo. Totul e pustiu, al nimanui , un loc ce candva era poveste acum a ramas doar o amintire..
Bunicii au plecat intr-o lume mai buna, mai frumoasa. Poate de acolo de sus ma vegheaza si poate sunt mandrii de mine, pentru ei mereu voi ramane *Adinuţa* lor chiar daca acum nu mai am 5 anisori.
Ce frumoase erau sarbatorile Pascale in sânul lor, mirosul de cozonaci ai bunicii erau inconfundabili, ouăle roşii cu modele facute cu sarguinţă de bunica, azi imi lipsesc…Imi lipseste totul, nu imi imaginam ca o parte din mine, candva nu va mai fi..
Poate de asta nu ai venit nici tu, draga primavara , poate de asta ne-ai lasat aici in mormane de zapadă , poate si tie iti este dor de vremurile de altă dată…

Plouă…

Ploaia îmi bate in geam iar o boare adie ușor peste întreaga natura , Ma uit pe geam și ma pierd in gânduri…

Suntem atât de triști și de pierduți in noi, uitam sa iubim..și totuși ne dorim sa fim iubiti..

Am uitat sa zâmbim, sa ne bucuram de lucrurile mici..

Iubesc ploaia ma simt atât de apropiată de ea..simt ca prin ploaie plânge cerul odată cu sufletele noastre…

De ce suntem triști? Suntem captati de tehnologia mereu de noutate. Rareori văd oameni pe strada care nu se uita in telefon..nici copii nu mai sunt așa Fericiți.. nimeni nu mai e atras de lucrurile simple..

Am ajuns in momentul in care sufletul omului este eclipsat de ultimul tip de tehnologie, de firma hainelor pe care le purtam ..

Văd cupluri care se pretind a se iubi doar pentru interese, unde e iubirea aia pura ? Unde au dispărut oamenii și cine sunt roboții ăștia?

Atât de multe întrebări și totuși fără răspuns…

As vrea ca lumea sa își revină odată … sa vadă splendoarea vietii pe care o trăim..

8 MARTIE- despre tine, Draga mama

Azi este despre tine, ființa gingașa și iubitoare. Vreau sa știi ca te iubesc nespus de mult și ca ma simt incapabila de ati arată cât de mult te iubesc.

Pentru mine tu ești mai mult decât o mama, îmi ești ca o sora. Îmi este dor de tine, dar știu ca vei veni acasa ❤️

Încă de când eram doar un omuleț mi-ai oferit toată dragostea din lume, ai plâns când am vorbit prima data, când am mers și când am ras.

Ai reușit sa ma iubesti așa cum sunt. Poate totuși nu am fost cel mai bun copil, poate uneori te-am supărat sau nu te-am ascultat, încercând sa îmi manifest “rebeliunea mea “, dar tu? Tu nu te-ai supărat, ai fost acolo lângă mine.

Nu exista cuvinte care sa exprime ceea ce as vrea sa îți arat.

Te iubesc mult de tot și abia aștept sa revedem!

 

Viața e atât de frumoasa!

Viața e atât de frumoasa , prețuiește orice clipa pentru ca nu o sa te intalnesti niciodată cu ea a doua oară.

COPILARESTE! dacă încă îți place sa fii un copil , atunci cine te oprește din a fi tu însuti? Fa ceea ce te face sa te simți bine.

IUBEȘTE! Iubeste tot din jurul tău, de la frunza unui copac , o adiere a vântului pana la omul universului tau. Nu lasa pe nimeni sa se opună iubirii tale. Atât timp cât tu ești  fericit(a) restul chiar nu conteaza.

Continuă lectura „Viața e atât de frumoasa!”